Viata la oras-o incursiune interbelica
In ziua de azi, viata la oras prezinta anumite avantaje dar si dezavantaje in aceeasi masura. Societatea actuala, caracterizata de schimbari continue ne determina sa fim mai mereu incordanti pentru a nu pierde ritmul si pentru a ne putea adapta, iar tihna si-a pierdut demult insemnatatea pentru individul mereu activ si dornic de noutate. Astazi locuintele se schimba, oamenii locuiesc in chirie iar acest lucru nu reprezinta nimic neobisnuit, vand apartamente, fac schimburi sau construiesc case iar tranzactiile imobiliare sunt cat se poate de comune. Cu toate ca uneori acest stil de viata poate deveni tracasant, exista o probabilitate mare ca un altul sa ne dezamageasca sau sa ne blazeze.
Ei bine, a existat o perioada in care mediul urban reflecta o imagine cu totul diferita. In perioada interbelica, marimea caselor era determinata de nivelul intelectual si de statutul material al locuitorilor, in timp ce imobilele din centrul orasului erau rezervate profesionistilor precum arhitecti, medici sau avocati, ce se bucurau de renume si de o reputatie nepatata iar partea mediana a orasului era de regula locuita de cadre medicale si de profesori sau de mestesugari instariti.
La acel moment, orasul era locuit de marea burghezie ce beneficia de locuinte complet utilate si modernizate, desi vorbim despre o perioada de acum 100 de ani. Casele lor erau dotate cu centrala termica, telefon si radio iar apa curenta si canalizarea nu reprezentau o problema. Compartimentarea era de asemenea foarte confortabila, o casa fiind impartita in 2 apartamente, unul la parter si unul la etaj, o pivinita si spatiu de depozitare, avand si dependinte pentru personal sau un garaj.
Desi multi reprezentati ai burgheziei se bucurau de acest confort, multi optau pentru apartamente cu 2 sau 3 camere nu foarte diferite de cele de acum. Incaperile erau mari si luminoase iar obiectele de mobilier destul de simple. Acestia beneficiau de telefon, radio si frigider iar supraincarcarea si decorarea in exces a spatiului nu mai erau atragatoare.
In epoca interbelica, locuitul in chirie era de asemenea prezent dar valoarea lunara a chiriei era destul de mare, fiind inaccesibila multora. Desi statul a incercat sa protejeze chiriasii prin prelungirea oficiala a contractului de inchiriere, aceasta categorie imobiliara nu era foarte populara.
Situatia locuintelor in perioada interbelica era mult mai nestatornica decat acum, deoarece cei saraci nu isi permiteau sa inchirieze si nici nu reuseau sa isi construiasca propria casa iar daca o faceau, aceasta era din materiale ieftine si nesigure precum chirpici sau paianta. Cu toate acestea, tendinta generala sprijinita si de programe nationale de construit precum Casa Constructiilor de Locuinte, a fost de modernizare a locuintelor si a vietii la oras.
Astazi, viata noastra are prea putin in comun cu epoca interbelica iar acea perioada trebuie sa ramana o amintire frumoasa de povestit uneori, doarece coordonatele din ziua de astazi ne imping catre o noua era, dar chiar si asa, locuinta este un element central al existentei noastre. Fie ca discutam despre o vila, un apartament sau o garsoniera, casa reprezinta stabilitate si siguranta. Chiar daca locuim in chirie, vindem sau cumparam un apartament si indiferent de zona in care locuim, propria casa ar trebui sa ne faca sa ne simtim ca un mic burghez in propiul lui spatiu confortabil. Asadar, o intreaga oferta pentru spatiul de locuit ideal pentru tine se regaseste aici sau aici.